Prost, prostie, proastă, prostime, prostit, lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte, nătărău, nerod, tont, tâmpit, prostănac, nătâng, neghiob, nerozie, stupiditate, stupizenie, nătângeală, netoţie, tonţie…………………….. Doamne, ce univers!
Prostia are multiple fațete și este însoțită mereu de alte defecte omenești precum vanitatea, megalomania, egoismul, ignoranța, impostura, răutatea sau doar naivitatea.
Prostia apare când o persoană presupune ca știe ceva, când, de fapt, nu știe.
Este un refuz voit de a invața, întrucât persoana este deja convinsă ca știe ceva. Asta înseamnă prostie. În greaca, agnoia – care în romană înseamnă „necunoaștere“ (își are originea în românescul „a nu cunoaște“) – înseamnă „nepricepere.
Pur și simplu, a nu ști ceva.
Un exemplu poate fi acela în care medicul îți spune categoric și sigur ce probleme ai, iar tu nu vrei să asculți nicio altă explicație și nu îi dai dreptate până când nu se dovedește acest lucru. În mod ironic, uneori, cu cît o persoană este, sau crede că este mai inteligentă, cu atît mai stupidă va deveni.
Cum poate fi recunoscută prostia: 5 semne sigure.
Lumea nostră este populată de tot felul de oameni cu niveluri de inteligentă extrem de variate.
Aproape oricine se consideră inteligent. Pană la urmă, gandurile noastre tind întotdeauna să sune inteligent în propriul nostru cap, nu-i așa?
Însă oamenii care sunt mai puțin destepți au obiceiuri care ies în evidență și îi pot da de gol uneori.Iată care sunt aceste semne,prin care poate fi recunoscută prostia.
1.Oamenii stupizi îi învinovățesc pe ceilalți pentru propriile lor greseli.
Este foarte vizibil, neprofesional și ceva ce o persoana inteligentă nu ar face niciodată.
Oamenilor proști nu le place să îsi asume responsabilitatea pentru greșelile lor.
Ei preferă sa se închida în sine,sau pur și simplu să dea vina pe ceilalți.
2. Ei au întotdeauna dreptate.
Un semn sigur de inteligența este capacitatea de a privi și de a înțelege lucrurile dintr-un alt punct de vedere,iar oamenii inteligenți sunt deschiși către noi informații și parametri în schimbare. Ceilalți,pe de altă parte, vor continua să se certe,indiferent de argumentele valide aduse împotriva lor. Ei își supraestimează propriile abilitati,în timp ce subestimează competența altora.
3. Ei reacționează la conflicte cu furie și agresiune.
Evident, chiar și cei mai deștepți oameni pot să se enerveze cu adevărat din când în când.
Dar, cei mai puțin inteligenți,atunci când simt că nu dețin controlul asupra unei situatii atât cât și-ar dori,ei tind să folosească mânia și comportamentul agresiv pentru a-și asigura poziția.
4. Nu vor să învețe ceva nou.
Ei cred că le stiu pe toate și că sunt mai presus de toți ceilalți.
Le lipsește cu desăvârșire dorința de auto-dezvoltare.
5. Ei ignoră nevoile și sentimentele altor oameni.
Oamenii inteligenți tind să fie foarte buni la empatizarea cu ceilalți.Acest lucru îi face să înteleagă mai ușor punctul de vedere al altei persoane.
Oamenii mai puțin deștepți le este greu să-și imagineze ca oamenii ar putea gândi altfel decât ei și,prin urmare,nu ar fi de acord cu ei.
De aemenea, conceptul de a face ceva pentru cineva fară a aștepta o favoare în schimb este total străină pentru ei.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Nu există om care să nu fi trecut „din când în când, prin „crize” de prostie”.
„Trebuie să fii foarte prost, ca să crezi că n-ai fost prost niciodată ”.
Dar eşti scuzabil dacă îţi iei, la timp, distanţă faţă de derapajele proprii.
„În general, hoţul ştie că e hoţ, iar incompetentul ştie, până la un punct, că e incompetent. Când începe să creadă că e competent, trece în categoria proştilor.
Prostul însă, spre deosebire de insul corupt sau de cel incompetent, nu ştie că e prost”.
